TULIPĂ, tulipe, s. f. (Bot.; rar) Lalea. – Din fr. tulipe.

tulipă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~pe / E: lat tulipa, fr tulipe] 1 (Bot) Lalea (Tulipa). 2 (Bot; îc) ~-de-pădure Lalea-de-pădure (Tulipa sylvestris). 3 (Îvr) Sticlă de lampă.

TULIPĂ, tulipe, s. f. (Bot.) Lalea. – Din fr. tulipe.

TULIPĂ, tulipe, s. f. (Franțuzism) Lalea. Nu părăsise țara tulipelor pentru a savura frumusețile Bucegilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 7/1.

TULIPĂ s.f. (Liv.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori în formă de cupe, colorate în alb, galben, roșu, violet etc.; (pop.) lalea. [< fr. tulipe].

TULIPĂ s. f. plantă erbacee bulboasă, cu flori în formă de cupe, colorate în alb, galben, roșu, violet etc.; lalea. (< fr. tulipe)

TULIPĂ ~e f. bot. Plantă erbacee ornamentală, cu rădăcina în formă de bulb, cu frunze lunguiețe și late, cu flori de diferite culori (galbene, roșii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe

tulipă (rar) s. f., g.-d. art. tulipei; pl. tulipe

tulipă (rar) s. f., g.-d. art. tulipei; pl. tulipe

tulipă s. f., g.-d. art. tulipei; pl. tulipe

TULIPĂ s. v. lalea.

tulipă s. v. LALEA.