tuhan sn [At: H XI, 448 / E: ns cf rs туха „viscol”, tc tufan „furtună”] (Reg) Vânt puternic.

țuhal sm [At: DRĂGHICI, R. 77/16 / V: ~an / Pl: ~i, (înv) ~uri sn, (rar) ~e sn / E: ngr τσουβάλι] 1 (Mol) Sac mare întrebuințat la transportarea, la păstrarea cerealelor, a făinii etc. 2 (Mol; pex) Conținutul unui țuhal (1). 3 (Reg) Sac în care se calcă strugurii. 4 (Mol) Pătură întrebuințată la căratul fructelor, cerealelor etc.

țuhan¹ sm vz țuhal

țuhan² sn [At: ALIL 1983-1984, 464 / Pl: ~e, ~uri / E: țuh + -an] (Mol) Vârf pietros de munte, foarte înalt și foarte ascuțit.

❍ȚUHAL sm. Mold. Bucov. Sac mare (pentru grăunțe): două cară încărcate cu ~i suiau drumul iezăturii din bătătura morii (SAD.); înșfacă ~ui cu colaci, și... mînă, băiete! (VAS.); era gros cît un ~ și din gură îi sărea foc (VOR.).

ȚUHAL, țuhali, s. m. (Regional) Sac mare pentru căratul și păstrarea făinii, a cerealelor etc. Înșfăcă pe popă, parcă ducea un țuhal. CONTEMPORANUL, VII_II 10. Acești peri... trebuie să-i puie în niscaiva țuhali să-i trimată la alți oameni. DRĂGHICI, R. 77. Se ținea sărăcia de el ca scaiul de oaie. Vorba ceea: intra-n casă cu trăistuța și n-o putea scoate cu țuhalul. ȘEZ. XXI 21.

țuhal n. Mold. sac în care se pune boabele de porumb vânturat. [Origină necunoscută].

țuhál m., pl. lĭ (ngr. tsuváli, sac de pele, d. turc. çuval, sac). Nord. Sac mare (60-80 kg. orĭ maĭ mult). V. harar.

țuhal (sac) (reg.) s. m., pl. țuhali

țuhal (sac) (reg.) s. m., pl. țuhali

țuhal (sac) s. m., pl. țuhali

țuhal (-li), s. m. – (Mold., Bucov.) Sac. Tc. çuval, prin intermediul ngr. τσουβάλι (Ivănescu, BF, I, 161; Graur, GS, VI, 330; Gáldi 263).

țuhal s. n. sg. închisoare.

tuhan s.n. (reg.) vânt puternic.

țuhal, țuhali, s.m. (reg.) sac mare pentru boabe de porumb.