TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A TUFLÍ ~ésc tranz. fam. 1) (mai ales căciuli, pălării) A îndesa (pe cap) la repezeală, inestetic. 2) (materiale moi) A arunca iute și neglijent (astupând sau acoperind ceva). /Onomat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tuflí vb. (sil. -fli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflésc, imperf. 3 sg. tufleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tufleáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tufli, tuflesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink