tudumană sf [At: (a. 1690) IORGA, S. D. XII, 234 / V: (îrg) todom~, todomanie, ~dăm~, ~domanie, ~dumanie sf, todoman, ~doman, ~man sn / Pl: ~ne / E: mg tudomány] (Înv) 1 (Trs) Protest. 2 (Mar; Mol) Mărturie. 3 (Mar) Strigăt de ajutor.

todoman sn vz tudumană

todomană sf vz tudumană

todomanie sf vz tudumană

tudămană sf vz tudumană

tudoman sn vz tudumană

tudomanie sf vz tudumană

tuduman sn vz tudumană

tudumanie sf vz tudumană

tudumană, tudumane, s.f. (înv.) 1. protest. 2. mărturie, dovadă. 3. strigăt de ajutor.

tuduman, tudumani, s.m. – (reg.) 1. Strigăt de ajutor. (Maram.) 2. Incendiu, pârjol, foc mare: „De-oi mai trage mai o vară / Te las lume-n foc și pară. / De-oi mai trage mai un an / Te las, lume,-n tuduman” (Calendar, 1980: 90; Valea Stejarului). – Din magh. todomány (MDA).

tuduman, -i, s.m. – 1. Strigăt de ajutor. 2. Incendiu, pârjol, foc mare: „De-oi mai trage mai o vară / Te las lume-n foc și pară. / De-oi mai trage mai un an / Te las, lume,-n tuduman” (Calendar 1980: 90; Valea Stejarului). – Din magh. todomány (MDA).