TUȘÍT s. n. Faptul de a tuși; acces de tuse; tușitură. – V. tuși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TUȘÍT n. Acces de tuse. /v. a tuși
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUȘÍT s. (rar) tușitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tușít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TUȘÍ, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TUȘÍ ~ésc intranz. A expira brusc și zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tușí, tușésc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atenția prin tuse.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tușí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. tușésc, imperf. 3 sg. tușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tușeáscă; ger. tușínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink