2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

TUȘINARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina.

tușinare sf [At: DRLU / Pl: ~nări / E: tușina] 1 (Reg) Tundere a oilor pe sub pântece și între picioarele de dinapoi pentru a ușura mulsul și suptul mieilor sau pentru ca oaia să nu se opărească Si: (reg) tușinat1 (1). 2 (Reg) Tundere de pe oi a lânii murdare de la extremități Si: (reg) mituire, tușinat1 (2). 3 (Reg) Retezare a lânii prea lungi de pe oi Si: (reg) tușinat1 (3). 4 (Reg) Tundere a oilor toamna sau a doua oară Si: (reg) tușinat1 (4). 5 (Reg; pex) Tundere a mieilor, a cârlanilor, a mioarelor Si: (reg) tușinat1 (5). 6 (Reg) Scurtare a părului unei blăni Si: (reg) tușinat1 (6). 7 (Pop) Tundere a părului, a bărbii sau a mustății Si: (pop) tușinat1. 8 (Pop; rar) Mototolire a părului, a bărbii sau a mustății Si: (pop) tușinat1. 9 (Reg) Tăiere a firelor destrămate de pe marginea unei țesături, a unei împletituri ori a capetelor rămase libere Si: (reg) tușinat1 (7). 10 (Reg) Tundere a ierbii, a arbuștilor Si: (reg) tușinat1 (8). 11 (Reg) Tăiere a spicelor de secară crescute în grâu cu foarfecele sau cu secera Si: (reg) tușinat1 (9). 12 (Reg) Prășire a porumbului (prima oară) Si: (reg) tușinat1 (10). 13 (Reg) Lovitură puternică aplicată cuiva Si: (reg) tușinat1 (11).

TUȘINARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina.

TUȘINARE s. f. Acțiunea de a tușina și rezultatul ei.

TUȘINA, tușinez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).

toșeni v vz tușina

turșina v vz tușina

tușina vt [At: TDRG / V: (reg) toșeni, turș~, ~ni, ~șna, ~șni, ~șuna, ~șuni / Pzi: ~nez, (reg) tușin / E: ml *tonsionare] 1 (Reg; c. i. oi) A tunde pe sub pântece și între picioarele de dinapoi pentru a ușura mulsul și suptul mieilor sau pentru ca oaia să nu se opărească Si: (reg) a suvintri. 2 (Reg; c. i. oi) A tunde lâna murdară de la extremități Si: (reg) a mițui. 3 (Reg; c. i. oi) A reteza lâna prea lungă. 4 (Reg; c. i. oi) A tunde toamna sau a doua oară. 5 (Reg; c. i. miei, cârlani, mioare) A tunde (11). 6 (Reg; c. i. o blană) A-i scurta părul. 7 (Pop; c. i. părul, barba sau mustața) A tunde (1) (scurt). 8 (Pop; rar; c. i. părul, barba sau mustața) A mototoli. 9 (Reg; c. i. o țesătură sau o împletitură) A tăia firele destrămate de pe margini sau capetele rămase libere. 10 (Reg; c. i. iarbă, arbuști) A tunde (12). 11 (Reg; c. i. spicele de secară crescute în grâu) A tăia cu foarfecele sau cu secera. 12 (Reg; c. i. porumbul) A prăși (prima oară). 13 (Reg) A lovi puternic pe cineva.

tușini v vz tușina

tușna v vz tușina

tușni v vz tușina

tușuna v vz tușina

tușuni v vz tușina

TUȘINA, tușinez, vb. I. 1. Tranz. (Reg.) A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).

TUȘINA, tușinez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oi) A tunde, tăind lîna numai sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi (pentru a ușura mulsul și suptul mieilor); a suvintra. 2. A reteza părul, barba sau mustața cuiva. Pe cît era de mic și de tupilat, pe atît mai tare i se zbîrlise ariciul bărbii pe care i-l tușina baba Cireașa în fiecare săptămînă. SADOVEANU, N. P. 7. Purtau și puțină barbă, pe care o tușinau din scurt cu foarfecele oilor. id. O. L. 160. 3. A tăia ațele sau destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, unei împletituri. (Refl. pas.) În urmă se tușinează rogojina, adică i se rătează capetele firelor de papură, spre a se îndrepta. PAMFILE, I. C. 245. 4. A tunde iarba; a reteza (pentru a îndrepta) ramurile unui copac.

A TUȘINA ~ez tranz. pop. 1) (oile) A tunde pe sub pântece și între picioarele de dinapoi (pentru a putea mulge mai ușor și a înlesni meilor suptul). 2) (părul, barba, mustățile, iarba etc.) A tăia uniform scurtând și dând un aspect îngrijit. /<lat. tonsionare

toșenésc, V. tușinez.

tușinéz și tușunéz v. tr. (lat. *tonsionare, d. tonsio, tundere, tunsoare. Cp. cu cășunez, înverșunez). Tund puțin: Barba șĭ-o tușina. De ras, n’avea ce rade (Sadov. V.R. 1807, 9, 308). Taĭ firele maĭ lungĭ la o haĭnă zdrențuită. Pasc vîrfurile, mezdresc. – În Munt. toșenesc.

Ortografice DOOM

tușinare (reg.) s. f., g.-d. art. tușinării

tușinare (reg.) s. f., g.-d. art. tușinării

tușinare s. f., g.-d. art. tușinării

tușina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. tușinez, 3 tușinea; conj. prez. 1 sg. să tușinez, 3 să tușineze

tușina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tușinea

tușina vb., ind. prez. 1 sg. tușinez, 3 sg. și pl. tușinea

Etimologice

tușina (-nez, -at), vb.1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș rom. tușină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison.Der. tușinat, adj. (tuns; tăiat); tușinătură, s. f. (canură, partea mai scurtă a lînii).

Intrare: tușinare
tușinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușinare
  • tușinarea
plural
  • tușinări
  • tușinările
genitiv-dativ singular
  • tușinări
  • tușinării
plural
  • tușinări
  • tușinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tușina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tușina
  • tușinare
  • tușinat
  • tușinatu‑
  • tușinând
  • tușinându‑
singular plural
  • tușinea
  • tușinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușinez
(să)
  • tușinez
  • tușinam
  • tușinai
  • tușinasem
a II-a (tu)
  • tușinezi
(să)
  • tușinezi
  • tușinai
  • tușinași
  • tușinaseși
a III-a (el, ea)
  • tușinea
(să)
  • tușineze
  • tușina
  • tușină
  • tușinase
plural I (noi)
  • tușinăm
(să)
  • tușinăm
  • tușinam
  • tușinarăm
  • tușinaserăm
  • tușinasem
a II-a (voi)
  • tușinați
(să)
  • tușinați
  • tușinați
  • tușinarăți
  • tușinaserăți
  • tușinaseți
a III-a (ei, ele)
  • tușinea
(să)
  • tușineze
  • tușinau
  • tușina
  • tușinaseră
toșeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tușuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tușuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tușni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tușna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tușini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turșina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tușinare, tușinărisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi tușina DEX '98 DEX '09

tușina, tușinezverb

popular
  • 1. A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suvintra
  • 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe cît era de mic și de tupilat, pe atît mai tare i se zbîrlise ariciul bărbii pe care i-l tușina baba Cireașa în fiecare săptămînă. SADOVEANU, N. P. 7. DLRLC
    • format_quote Purtau și puțină barbă, pe care o tușinau din scurt cu foarfecele oilor. SADOVEANU, O. L. 160. DLRLC
  • 3. A tăia ațele, destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv În urmă se tușinează rogojina, adică i se rătează capetele firelor de papură, spre a se îndrepta. PAMFILE, I. C. 245. DLRLC
  • 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.