2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUNCHIAT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] – V. trunchia.

TRUNCHIAT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] – V. trunchia.

trunchiat, ~ă a [At: DRLU / P: ~chi-at / V: (înv) ~ncat / Pl: ~ați, ~e / E: trunchia] 1 (D. părți ale corpului, obiecte etc.) Care este retezat Si: ciuntit, mutilat, tăiat2 (1). 2 (Fig; d. cuvinte, texte, lucrări etc.) Din care s-a suprimat o parte Si: fragmentat, mutilat. 3 (Fig; d. acțiuni) Care este întrerupt Si: (pfm) curmat. 4 (D. părți ale plantelor, d. fructe) Care are forma naturală asemănătoare unui obiect retezat, ciuntit.

TRUNCHIAT, -Ă, trunchiați, -te, adj. Tăiat, fragmentat, ciuntit, mutilat. Pe car era așezată o piramidă trunchiată. CAMIL PETRESCU, O. II 510. Par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stînci năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse în întuneric. VLAHUȚĂ, R. P. 77. (Cu pronunțare regională) Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. – Pronunțat: -chi-at.

trunchiat a. 1. din care s’a tăiat partea superioară, partea principală: con trunchiat; 2. fig. incomplet în urma suprimării: discurs trunchiat.

TRUNCHIA, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

TRUNCHIA, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

trunchia vt [At: DRLU / P: ~chi-a / V: (înv) -nca, (reg) ~chi / Pzi: ~chiez / E: trunchi2 cf fr tronquer] 1 (C.i. părți ale corpului, obiecte etc.) A reteza. 2 (Fig) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-o operă literară etc. Si: a fragmenta. 3 (Fig) A nu prezenta ceva în întregime Si: a omite. 4 (Fig) A denatura un aspect, un fapt etc. Si: a falsifica. 5 (Reg; îf trunchi) A tăia un copac în bucăți.

TRUNCHIA, trunchiez, vb. I. Tranz. 1. A ciunti, a reteza, a mutila. Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede... trunchiat azi în două bucăți. ODOBESCU, S. I 428. 2. Fig. (Cu privire la texte, discursuri etc.) A fragmenta, a tăia (suprimînd un pasaj, o parte). Aceeași regulă ți se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată. MACEDONSKI, O. IV 42. Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, O. III 256. ◊ Refl. pas. Orice suprimare a vreuneia din părțile aparatului acestuia exterior ar fi păgubitoare, fiindcă fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intențiunii și prin suprimarea aceea s-ar trunchia înțelesul. CARAGIALE, N. F. 25. – Pronunțat: -chi-a.

TRUNCHIA vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].

TRUNCHIA vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)

A TRUNCHIA ~ez tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, știrbind simțitor conținutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi

trunchià v. 1. a tăia o parte din ceva: a trunchia o statuă; 2. fig. a elimina ceva esențial: a trunchia un pasaj dintr’o carte.

truncheát, -ă adj. (d. trunchĭ după fr. tronqué). Rătezat (tăĭat orĭ frînt): coloană truncheată, con truncheat. Fig. Mutilat, cĭocîrtit, prescurtat și urîțit: discurs truncheat. – În vest -chĭat. V. trunchez.

trunchéz, a -cheá v. tr. (d. trunchĭ după fr. tronquer, d. lat. truncare). Rătez (taĭ orĭ frîng): a trunchea o státuă. Fig. Prescurtez urîțind: a trunchea o poemă. – În vest -chĭat, ca și deochĭat, deșuchĭat, întortochĭat, urechĭat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trunchia (a ~) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. trunchiez (desp. -chi-ez), 3 trunchia, 1 pl. truchiem; conj. prez. 1 sg. să trunchiez, 3 să trunchieze; ger. trunchiind (desp. -chi-ind)

trunchia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchiază, 1 pl. trunchiem (-chi-em); conj. prez. 3 să trunchieze; ger. trunchiind (-chi-ind); part. trunchiat

trunchia vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiez, 3 sg. și pl. trunchiază, 1 pl. trunchiem (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchieze; ger. trunchiind (sil. -chi-ind); part. trunchiat

trunchia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. trunchiază, 1 pl. trunchiem, ger. trunchiind, part. trunchiat)

trunchiez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chind ger., -chere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUNCHIAT adj. ciuntit, retezat, tăiat. (Cu urechile ~.)

TRUNCHIA vb. a ciunti, a reteza, a tăia. (A ~ crengile unui copac.)

Intrare: trunchiat
trunchiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trunchiat
  • trunchiatul
  • trunchiatu‑
  • trunchia
  • trunchiata
plural
  • trunchiați
  • trunchiații
  • trunchiate
  • trunchiatele
genitiv-dativ singular
  • trunchiat
  • trunchiatului
  • trunchiate
  • trunchiatei
plural
  • trunchiați
  • trunchiaților
  • trunchiate
  • trunchiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: trunchia
  • silabație: trun-chi-a info
verb (VT212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trunchia
  • trunchiere
  • trunchiat
  • trunchiatu‑
  • trunchiind
  • trunchiindu‑
singular plural
  • trunchia
  • trunchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trunchiez
(să)
  • trunchiez
  • trunchiam
  • trunchiai
  • trunchiasem
a II-a (tu)
  • trunchiezi
(să)
  • trunchiezi
  • trunchiai
  • trunchiași
  • trunchiaseși
a III-a (el, ea)
  • trunchia
(să)
  • trunchieze
  • trunchia
  • trunchie
  • trunchiase
plural I (noi)
  • trunchiem
(să)
  • trunchiem
  • trunchiam
  • trunchiarăm
  • trunchiaserăm
  • trunchiasem
a II-a (voi)
  • trunchiați
(să)
  • trunchiați
  • trunchiați
  • trunchiarăți
  • trunchiaserăți
  • trunchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • trunchia
(să)
  • trunchieze
  • trunchiau
  • trunchia
  • trunchiaseră
trunca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trunchiat, trunchiaadjectiv

  • 1. adesea figurat Ciuntit, fragmentat, mutilat, retezat, tăiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe car era așezată o piramidă trunchiată. CAMIL PETRESCU, O. II 510. DLRLC
    • format_quote Par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stînci năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse în întuneric. VLAHUȚĂ, R. P. 77. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi trunchia DEX '98 DEX '09

trunchia, trunchiezverb

  • 1. adesea figurat Ciunti, fragmenta, mutila, reteza, tăia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede... trunchiat azi în două bucăți. ODOBESCU, S. I 428. DLRLC
    • format_quote Aceeași regulă ți se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată. MACEDONSKI, O. IV 42. DLRLC
    • format_quote Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, O. III 256. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Orice suprimare a vreuneia din părțile aparatului acestuia exterior ar fi păgubitoare, fiindcă fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intențiunii și prin suprimarea aceea s-ar trunchia înțelesul. CARAGIALE, N. F. 25. DLRLC
etimologie:
  • trunchi DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.