TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM ~e n. livr. Adevăr banal; banalitate. /<fr. truisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

truísm s. n., pl. truísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink