14 definiții pentru trufie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ♦ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.

trufie sf [At: (A. 1560) GCR I, 4/33 / Pl: ~ii / E: trufă1 + -ie] 1 Atitudine disprețuitoare, arogantă și orgolioasă Si: aroganță, fală, mândrie, orgoliu, (pfm) înfumurare, îngâmfare, (îrg) trufă1 (1), (înv) trufășie (1). 2 (Îlav) Cu ~ În mod trufaș1 (4). 3 (Înv; îlav) În (sau spre) ~ Pentru a se mândri. 4 (Înv; îal) Pentru a fi lăudat. 5 (Îvr; îe) A se da întru ~ii A se deda unor fapte urâte. 6 (Fig) Măreție. 7 (Înv) Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii Si: mulțumire, plăcere, satisfacție, (îvr) trufă1 (6).

TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ◊ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.

TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine arogantă, plină de mîndrie și de înfumurare; semeție, fală, înfumurare, aroganță. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vîlva trufiilor. ODOBESCU, S. III 206. Tirania lui crește din zi în zi o dată cu trufia lui. ALECSANDRI, T. II 51. În cîmpurile Rovinei el înfrînse trufia lui Baiazet al II-lea. BĂLCESCU, O. I 193. ◊ Loc. adv. Cu trufie = cu aroganță, trufaș. Domnul Emilian întinse cu trufie palma și primi cei cîțiva gologani. SADOVEANU, O. VIII 156. Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISPIRESCU, U. 110.

TRUFIE ~i f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; fatuitate. ◊ Cu ~ cu aroganță. [G.-D. trufiei] /trufă + suf. ~ie

trufie f. mândrie deșartă. [V. trufaș].

trufíe f. și (vechĭ) trúfă f., pl. e (vgr. tryphé, desfătare, molicĭune). Mîndrie deșeartă: un om, un răspuns plin de trufie. – Vechĭ și trufășie și -așíe (Tkt.).

HICIMĂȘIE s.f. (Mold.) Îngîmfare, trufie. A: Nu cu cuvente cu hicimășie, ce cu cuvente zmerite strigînd. L SEC. XVII, 78v. Tăiarea tuturor hicimășiilor mîndrie<i>, cîte să pricep că-s a deșartei măriri. L SEC. XVII, 134v. // B: Tăiarea tuturor hicimășiilor mîndriei, cîte să pricep că sînt ale deșartei măriri. L ante 1693, 212v- 213r; cf. L ante 1693, 125v. Etimologie necunoscută. Cf. b u i e c e a l ă, b u i e c i e, b u i e c i t u r ă (1), f ă l i e (2). f ă l o ș i e, m ă r o ș i e, z u z i e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trufie s. f., art. trufia, g.-d. art. trufiei; pl. trufii, art. trufiile (desp. -fi-i-)

trufie s. f., art. trufia, g.-d. art. trufiei; pl. trufii, art. trufiile

trufie s. f., art. trufia, g.-d. art. trufiei; pl. trufii, art. trufiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUFIE s. 1. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v. obrăznicie.

TRUFIE s. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Intrare: trufie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trufie
  • trufia
plural
  • trufii
  • trufiile
genitiv-dativ singular
  • trufii
  • trufiei
plural
  • trufii
  • trufiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trufie, trufiisubstantiv feminin

  • 1. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; trufă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vîlva trufiilor. ODOBESCU, S. III 206. DLRLC
    • format_quote Tirania lui crește din zi în zi o dată cu trufia lui. ALECSANDRI, T. II 51. DLRLC
    • format_quote În cîmpurile Rovinei el înfrînse trufia lui Baiazet al II-lea. BĂLCESCU, O. I 193. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: trufaș
      • format_quote Domnul Emilian întinse cu trufie palma și primi cei cîțiva gologani. SADOVEANU, O. VIII 156. DLRLC
      • format_quote Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
etimologie:
  • Trufă + sufix -ie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.