troscăi [At: DDRF / Pzi: ~esc, troscăi, 3 troscăie / E: trosc + -ăi] (Reg) 1 vi A trosni¹ (1). 2 vi (Îe) A ~ din gură A vorbi verzi și uscate. 3 vt (îe) A ~ pe cineva A mustra pe cineva.

troscăì v. a face trosc.

tróscăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. trosc; vsl. troskotati, a troscăi, bg. trŭskam, prŭskam, sîrb. praskati, treskati, truskati se, rut. triskati, triskotiti; [fr. craquer]. Cp. cu pleoscăĭ. V. trosnesc, trăsnesc). Fac trosc, pîrîĭ (ca vreascurile cînd le calcĭ).

troscăi, pers. 3 sg. troscăie, vb. IV (reg.) a pârâi (ca vreascurile călcate).