TRÓPOS, troposuri, s. n. (Înv.) Manieră, fel, mod de purtare. – Ngr. tropos.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tropós, tropósuri, s.n. (înv.) mod, fel, manieră; stil.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trópos (-suri), s. n. – Fel, chip, mod, procedeu. Ngr. τρόπος (Tiktin; Gáldi 263). Este dubletul lui trop, s. n., din fr. trope. – Der. tropar, s. n. (imn religios), din mgr. τροπάριον (Murnu 58), sec. XVII, cf. sl. troparĭ (Vasmer, Gr., 145).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tropos (cuv. gr. τρόπος, pl. tropoi v. tropoi) v. tonos.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink