tropopauză sf [At: LTR / E: fr tropopause] (Met) Strat al atmosferei aflat între troposferă și stratosferă.

TROPOPAUZĂ s.f. (Met.) Zonă de trecere dintre troposferă și stratosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. tropopause, cf. germ. Tropopause].

TROPOPAUZĂ s. f. strat al atmosferei dintre troposferă și stratosferă. (< fr. tropopause)

TROPOPAUZĂ f. Strat intermediar al atmosferei care separă troposfera de stratosferă. /<fr. tropopause

tropopauză (desp. -pa-u-) s. f., g.-d. art. tropopauzei

tropopauză (-pa-u-) s. f., g.-d. art. tropopauzei

tropopauză s. f. (sil. -pa-u-), g.-d. art. tropopauzei

TROPO- „mișcare, întoarcere, direcție, schimbare, torsiune”. ◊ gr. tropos „direcție, orientare, variație” > fr. tropo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tropo-. □ ~chineză (v. -chineză), s. f., mitoză de tip anormal, indusă de colchicină, caracterizată prin orientarea neregulată a fusului celular; ~crom (v. -crom), adj., (despre celulele glandelor salivare) care prezintă proprietatea de a lua aceeași culoare ca și colorantul; ~file (v. -fil₂), adj. pl., (despre plante) care își leapădă frunzele; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care, în perioadele de secetă, își pierd frunzele și intră în repaus biologic; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază figurile de stil; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat al atmosferei situat între troposferă și stratosferă; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru₁), s. n., aparat care pune în evidență mișcările terestre orizontale; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic situat între suprafața terestră și stratosferă, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție direcțională a organismelor care conduce la o orientare simetrică.