tropai i vz trop¹

TROPAI interj, v. trop¹.

trop¹ [At: CREANGĂ, P. 163 / V: ~a sn, i, sf, (reg) ~ai ~o sn, i, ~oapa sfa / Pl: -uri sn / E: fo] 1-2 sn, i (De obicei rep) (Cuvânt care) imită zgomotul făcut de picioare în timpul mersului sau în timpul dansului Si: (reg) rop. 3 sfa (Ban; îf troapa, tropa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

tropa¹ sfa [At: CV 1951, nr. 5, 28 / E: mg, srb tropa] (În limbajul jucătorilor de cărți; îe) A da ~ A pierde.

tropa² vi [At: LEXIC REG. II, 55 / Pzi: ~pez / E: tropa¹] (Trs; Ban) 1 A suferi o înfrângere. 2 A da greș.

tropa³ sn, i, sf vz trop¹

tropăi vi [At: LB / V: (îrg) ~poi, (reg) ~ăni, ~poni, ~pui, trupăi / Pzi: tropăi, ~esc / E: trop¹ + -ăi] 1 A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele Si: (pop) a tropoti (1), (reg) a tupăi (3), a tupăni (2). 2 (Pfm) A dansa (cu zgomot).

tropăni v vz tropăi

tropoi v vz tropăi

troponi v vz tropăi

tropui v vz tropăi

trupăi v vz tropăi

TROP¹ interj. (Uneori repetat; și în formele tropai și tropa) Onomatopee care redă zgomotul făcut de picioare cînd ating pămîntul. Și tropai, tropai!... i se aprind lui Ipate al nostru călcăile. CREANCĂ, P. 163. Și sărim în hop și-n trop Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. Opa, tropa, prin obor, op și eu cu capul gol. GOROVEI, C. 221. – Variante: tropai, tropa interj.

TROPA interj, v. trop¹.

TROPĂI, tropăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pămîntul cu picioarele sau cu copitele; p. ext. a umbla, a alerga. Toți rîdeau, tropăind din picioare de plăcere. DUMITRIU, N. 181. Al lui Teican rîse... strunindu-și caii care tropăiau neliniștiți. PREDA, Î. 60. Vitoria ieși, tropăind răpegior. SADOVEANU, B. 258. Deschideți iute, zise Ivan tropăind și frecîndu-și mînile. CREANGĂ, P. 309. ♦ (Familiar) A juca, a dansa. Pe pajiștea verde cavaleri și dame tropăiau de răsuna pămîntul în sunetul unei cobze și a unei vioare. NEGRUZZI, S. I 104. Noi giucăm și tropăim, Pămîntul să-l netezim. ALECSANDRI, P. P. 384. – Variantă: (regional) tropoi (GORJAN, H. IV 100) vb. IV.

TROPOI vb. IV v. tropăi.

TROP¹ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.

A TROPĂI tropăi intranz. 1) A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „trop-trop”. 2) fig. fam. A se mișca în ritm de dans, făcând zgomot cu picioarele; a juca; a dansa. /Din trop

trop! (tropai) int. imită sgomotul picioarelor când lovesc pământul. [Onomatopee (v. trap)].

tropăì v. 1. a merge în trap; 2. a face sgomot cu picioarele: țăranul, când merge, tropăește CR. [V. trop!].

1) *trop n, pl. urĭ (imit.). Tropot Trans. Trap. interj. Se auzea trop-trop și curînd văzurăm o mulțime de cai fugind.

trópa-trópa sau trópaĭ-trópaĭ, interj. care arată un tropoit repetat; ce tot tropa-tropa pin casă, măĭ copiĭ?

trópăĭ și trópoĭ sau -ĭésc v. intr. (d. trop 2. V. tropot 2). Merg călcînd răpede și des orĭ bat din picioare (fac trop-trop): caiĭ tropăĭe; nu mai tropoițĭ, copiĭ!

trop²/tropa/tropa-tropa interj.

tropa-tropa v. trop²

tropăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tropăi, 3 tropăie, imperf. 1 tropăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să tropăi, 3 să tropăie

trop¹/tropa interj.

tropa v. trop

tropăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tropăi, 3 tropăie, imperf. 3 sg. tropăia; conj. prez. 3 să tropăie

trop/tropa interj.

tropăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. tropăi, 3 sg. tropăie, imperf. 3 sg. tropăia; ger. tropăind

tropăi (ind. prez. 1 sg. tropăi, 3 sg. și pl. tropăie)

tropăesc, -păe 3 ind. și conj., -păiam 1 imp.

trop interj. – Indică zgomotul făcut de picioare în mers sau la dans. Creație expresivă, cf. hop, țop, sdup. – Der. tropăi, vb. (a tropoti, a tupăi), a cărei relație cu sl. trepati, trepetati „a tremura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 524; Conev 94) este improbabilă; tropăit, s. n. (tropot); tropăială, s. f. (tropot); tropăitură, s. f. (tropot); tropoi (var. tropoti, tropota), vb. (a face zgomot cu picioarele); tropot, s. n. (zgomot produs cu picioarele; ropot, zgomot produs de alergatul cailor), de la tropăi ca troncot de la troncăni, cf. mr. troput (după Tiktin și Candrea, din rus., bg. tropot, coincidență care pare a se datora sursei expresive comune); tropcă (var. Dobr. tropancă), s. f. (un anumit dans popular).

TROPAI interj. ropai!

TROPAI interj. ropai!

TROPĂI vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atâta!; caii ~.)

TROPĂI vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atîta!; caii ~.)

tropa, tropez, vb. I (reg.) a da greș, a suferi o înfrângere.