troncan¹ sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Animal bătrân și slab.

troncán și truncán, -ă s. (d. trunchĭ, adică „greŭ, robust”). Fam. Copil robust: un troncan de băĭat, o troncană de gată. – Tru- în Doĭna, 1, 15.

troncan, troncani, s.m. (reg.) animal bătrân, slab.