7 definiții pentru trivogă
Explicative DEX
trivogă sf [At: CARAGIALE, O. III, 126 / Pl: ~ogi / E: rs тревога] (Înv) 1 Alarmă dată prin sunete de tobă. 2 (Îe) A bate ~ga A da alarma.
TRIVOGĂ, trivogi, s. f. (Rusism învechit) Chemare (de alarmă) prin sunete de tobă. Trivoga chema la arme gvardia națională. CARAGIALE, la CADE. ◊ Fig. De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat Și trivoga-n ei să bat. ALECSANDRI, T. 552.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIVOGĂ, trivogi, s. f. (Înv.) Bătaie în tobă. – Rus trevoga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
trivogă f. alarmă: și trivoga în ei să bat AL. [Rus. TREVOGA, alarmă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trivógă f., pl. ĭ (rus. trevóga). Vechĭ. Arm. Alarmă: a suna trivoga.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
trivogă s. f. – Alarmă. Rus. trevoga (Tiktin). Sec. XIX, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
trivogă s.f. (înv.) alarmă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trivogă, trivogisubstantiv feminin
- 1. Chemare (de alarmă) prin sunete de tobă. DLRLC
- Trivoga chema la arme gvardia națională. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
- De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat Și trivoga-n ei să bat. ALECSANDRI, T. 552. DLRLC
-
etimologie:
- trevoga DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.