TRIUMVIRÁT, triumvirate, s. n. (În Roma antică) Formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari; persoanele care dețineau această conducere. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumviratus, fr. triumvirat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMVIRÁT ~e n. (în Roma antică) Formă de guvernământ în care puterea supremă era deținută de trei conducători politici și militari. ◊ Primul ~ alianță dintre Cezar, Pompei și Crassus. /<lat. triumviratus, fr. triumvirat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMVIRÁT s.n. Funcția și durata funcției de triumvir în Roma antică. [Pron. tri-um-. / < lat. triumviratus, cf. fr. triumvirat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMVÍRAT s. n. 1. formă de conducere în Roma antică, între anii 6⁰ și 4³ a. Chr., reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2. (p. ext.) asociație de trei persoane care exercită o putere, o influență. (< lat. triumviratus, fr. triumvirat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

triumvirát s. n. (sil. tri-um-), pl. triumviráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink