TRIUMVÍR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMVÍR ~i m. (în Roma antică) Conducător politic și militar din componența unui triumvirat. /<lat., fr. triumvir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMVÍR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

triumvír s. m. (sil. tri-um-), pl. triumvíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink