TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMFÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de triumf; referitor la triumf. Coroană ~ă. 2) și adverbial Care se face cu triumf; susținut cu triumf. Marș ~. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes ~. /<lat. triumphalis, fr. triomphal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMFÁL, -Ă adj. 1. de triumf; biruitor, învingător, victorios. 2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârnește admirație, entuziasm. (< lat. triumphalis, fr. triomphal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIUMFÁL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

triumfál adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfáli; f. sg. triumfálă, pl. triumfále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink