TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A TRITURÁ ~éz tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRITURÁ vb. I. tr. A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRITURÁ vb. tr. a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
triturá vb., ind. prez. 1 sg. trituréz, 3 sg. și pl. tritureáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink