triplare sf [At: STANCU, R. A. IV, 331 / Pl: ~Iări / E: tripla] 1 Mărire de trei ori Si: întreire, (îvr) triplicare, triplicație. 2 Depășire a unui vehicul (de orice fel) de către un autovehicul, atunci când acela este angajat în depășirea unui alt vehicul, oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa care desparte cele două sensuri de circulație ale drumului.

TRIPLARE, triplări, s. f. Acțiunea de a (se) tripla și rezultatul ei; întreire.

TRIPLARE s.f. Acțiunea de a tripla și rezultatul ei. ♦ Depășire a unui vehicul, de orice fel, de către un autovehicul, atunci cînd acela este angajat în depășirea unui alt vehicul, oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa care desparte cele două sensuri de circulație ale drumului. [< tripla].

TRIPLARE s. f. acțiunea de a tripla. ◊ depășire a unui (auto)vehicul de către al doilea, atunci când primul este deja angajat în depășirea unui alt (auto)vehicul oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa ce desparte cele două sensuri de circulație ale drumului. (< tripla)

tripla [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr tripler] 1-2 vtr A (se) face de trei ori mai mare Si: a (se) întrei, (îvr) a triplica, a triplicălui. 3 vt A face o triplare (2).

TRIPLA, triplez, vb. I. Tranz. A face să fie de trei ori mai mare sau mai mult; a întrei. Avînd deasupra un coș de nuiele, care le triplează capacitatea, ele [carele] trec încărcate cu știuleți. BOGZA, C. O. 390. ◊ Refl. Volumul producției industriale în U.R.S.S. s-a triplat în ultimii șase ani. SAHIA, U.R.S.S. 87.

TRIPLA vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr. tripler].

TRIPLA vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr. tripler)

A TRIPLA ~ez tranz. A mări de trei ori; a întrei. ~ eforturile. [Sil. tri-pla] /<fr. tripler

A SE TRIPLA pers. 3 se ~ează intranz. A crește (în mărime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler

triplà v. a întrei.

tripléz v. tr. (fr. tripler, d. triple, triplu). Întreĭesc.

triplare (desp. tri-pla-) s. f., g.-d. art. triplării; pl. triplări

triplare (tri-pla-) s. f., g.-d. art. triplării; pl. triplări

triplare s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. triplării; pl. triplări

tripla (a ~) (desp. tri-pla) vb., ind. prez. 1 sg. triplez, 3 triplează; conj. prez. 1 sg. să triplez, 3 să tripleze

tripla (a ~) (tri-pla) vb., ind. prez. 3 triplează

tripla vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. triplez, 3 sg. și pl. triplează

tripla v. proporție (II).

TRIPLARE s. întreire. (~ producției.)

TRIPLARE s. întreire. (~ producției.)

TRIPLA vb. a (se) întrei. (Producția s-a ~.)

TRIPLA vb. a (se) întrei. (Producția s-a ~.)