TRIGONOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăților funcțiilor trigonometrice, a relațiilor dintre aceste funcții și a relațiilor dintre laturile și unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIGONOMETRÍE ~i f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul relațiilor metrice dintre laturile și unghiurile triunghiurilor. [G.-D. trigonometriei; Sil. -me-tri-] /<lat. trigonometria, fr. trigonométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază relațiile metrice dintre laturile și unghiurile unui triunghi. [Gen. -iei. / cf. fr. trigonométrie < gr. trigonom – triunghi, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietățile funcțiilor trigonometrice și relațiile dintre ele. (< fr. trigonométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

trigonometríe s. f. (sil. -tri-), art. trigonometría, g.-d. trigonometríi, art. trigonometríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink