TRIGAMÍE s. f. Situație în care se găsește o persoană trigamă; infracțiune comisă de o persoană trigamă. – Din fr. trigamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește un om trigam. [Gen. -iei. / < fr. trigamie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIGAMÍE s. f. stare în care se găsește un om, o plantă trigamă. (< fr. trigamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

trigamíe s. f., art. trigamía, g.-d. trigamíi art. trigamíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink