TRIFURCÁT, -Ă, trifurcați, -te, adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificații. – Din fr. trifurqué.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIFURCÁT ~tă (~ți, ~te) Care are trei ramuri sau trei ramificații; cu trei ramuri. /<fr. trifurqué
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIFURCÁT, -Ă adj. Cu trei ramificații. [Cf. fr. trifurqué].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trifurcát adj. m., pl. trifurcáți; f. sg. trifurcátă, pl. trifurcáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE TRIFURCÁ pers. 3 se trifúrcă intranz. A se împărți în trei ramuri sau ramificații. /<fr. trifurquer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în trei (ca brațele unei furci). [P.i. trifúrc. /< fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Indicația trifurc, corespunzătoare persoanei 1 sg. este probabil greșită, explicațiile indică un sens unipersonal. -
gall
TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trifurcá vb., ind. prez. 1 sg. tirfurchéz, 3 sg. și pl. trifurcheáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Indicarea formei pentru pers. 1 sg. pare greșită, definițiile din alte surse indică un sens unipersonal. -
gall
trifurcá vb.refl. I A se împărți în trei ◊ „Ajungând aici acțiunea se trifurcă.” R.lit. 30 V 85 p. 21 (din fr. trifurquer; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink