TRIFTÓNG, triftongi, s. m. Emisiune în limitele unei singure silabe a trei elemente vocalice cu timbre diferite. – Din fr. triphtongue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIFTÓNG ~gi m. Grup de trei sunete diferite (o vocală și două semivocale) care formează o singură silabă. /<fr. triphtongue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIFTÓNG s.m. Pronunțare a trei vocale diferite într-o singură silabă. [< fr. triphtongue, cf. gr. tri – cu trei, phthongos – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIFTÓNG s. m. pronunțarea a trei vocale diferite într-o singură silabă. (< fr. triphtongue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

triftóng s. m. (sil. mf. tri-), pl. triftóngi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink