trifoloi sn [At: (a. 1746) IORGA, S. D. XVII, 201 / V: (înv) ~logiu / Pl: ~oaie / E: slv трефолои cf gr τροπολόγιον] (Înv) Carte bisericească cuprinzând slujba sărbătorilor și a sfinților de peste an Si: (înv) antologhion, prăznicar.

trifologiu sn vz trifoloi

trifoloi s.n. (înv.) carte bisericească a slujbelor de sărbători; prăznicar.