TRICÍCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Tricicletă. – Din fr. tricycle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÍCLU ~ri n. Vehicul asemănător bicicletei, cu trei roți, dintre care două sunt paralele. /<fr. tricycle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÍCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei roți. // s.n. Tricicletă. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri – cu trei, kyklos – roată].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÍCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei roți. II. s. n. tricicletă. (< fr. tricycle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÍCLU, tricicle, s. n. Tricicletă. – Fr. tricycle.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÍCLU s. v. tricicletă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tricíclu s. n. (sil. -clu), art. tricíclul; pl. tricícluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink