TRETINĂ, tretine, s. f. Amendă pe care o plătea în Evul Mediu, în Moldova, hoțul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate. [Acc. și: tretină] – Cf. sl. tretiĭ.

tretină sf [At: D. BOGDAN, GL. 111 / A și: tret~ / Pl: ~ne / E: slv третина, ucr третина] 1 (Înv) Plată anuală pentru închirierea unui vad de moară. 2 (Înv) Amendă pe care o plătea în Evul Mediu, în Moldova, hoțul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate. 3 (Mar) A treia parte din ceva. 4 (Mar; pex) Parte din ceva Si: bucată.

TRETINĂ, tretine, s. f. Amendă pe care o plătea în evul mediu, în Moldova, hoțul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate. [Acc. și: tretină] – Cf. sl. tretiĩ.

TRETIN, -Ă, tretini, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Animal (mai ales cal) de trei ani. [Acc. și: tretin] – Treti + [noa]tin.

stretin, ~ă a, smf vz tretin

tretin, ~ă [At: (a. 1650) IORGA, S. D. V, 384 / V: (reg) st~, ter~, ~eține, (înv) trit~ / A și: tretin / Pl: ~i, ~e / E: vsl *третииъ (< третий + -инъ) cf bg третрак, третряк] 1-2 smf, a (Îvp) (Animal domestic) care este de trei ani Si: (pop) tretior (1-2). 3 a (Reg; fig; d. oameni) Care este tânăr Si: (reg) tretior (3). 4-5 smf, a (Îrg; fig) (Persoană) bătrână Si: (reg) tretior (4-5).

treține a vz tretin

tritin, ~ă smf, a vz tretin

TRETIN, -Ă, tretini, -e, s. m. și f. (Pop.) Animal (mai ales cal) de trei ani. [Acc. și: tretin] – Treti + [noa]tin.

TRETIN, -Ă, tretini, -e, s. m. și f. Animal (mai ales cal) în vîrstă de trei ani. Tatarii cereau voie să intre în Zaporojă pentru a neguța asemenea strîjnici și tretini, ieșiți din iepele sălbatice. SADOVEANU, N. P. 267. [Calul] rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, P. 196. Cînd s-o face mînzul tretin, sper să iau pe dînsul cel puțin o mie de franci. GHICA, S. 542. În herghelie sînt 54 de iepe mari cu mînzi, 14 pătrare, 20 tretine. I. IONESCU, D. 370.

tretín, -ă adj. (d. vsl. tretiĭ, al treilea, bg. rus. tretina, a treĭa parte, rus. trétnyĭ, ternar). Cal de treĭ anĭ (V. terțiŭ). În Dor. tritín. V. mînz, cîrlan, strîjnic, noatin.

!tretină (amendă; plată) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tretinei; pl. tretine

tretină/tretină (animal, amendă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tretinei/tretinei; pl. tretine/tretine

tretină/tretină (animal, amendă) s. f., g.-d. art. tretinei/tretinei; pl. tretine/tretine

!tretin (animal) (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. tretini; adj. f., s. f. tretină, pl. tretine

tretină s.f. (înv.) 1. chirie anuală a unui vad de moară. 2. amendă. 3. treime, a treia parte.