3 intrări
59 de definiții
din care- explicative (35)
- morfologice (9)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRENĂ, trene, s. f. 1. Partea din spate, prelungită, a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.
trenă1 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: fr traîne] 1 Partea din spate, prelungită, a unei rochii, care se târăște pe jos. 2 (Fam; îe) A duce ~na (cuiva) A urmări pretutindeni (adulând pe cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trenă2 sf [At: DN2 / Pl: ~ne / E: fr train] 1 Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc., imprimată de sportivii din frunte. 2 (Îe) A duce ~na A conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă, imprimându-i un anumit ritm. 3 (Îae) A fi în frunte. 4 (Îs) ~ falsă Inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRENĂ, trene, s. f. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENĂ1 s. f. v. tren.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENĂ2, trene, s. f. Partea dinapoi, care se tîrăște pe jos, a rochiilor lungi; coadă (4). Treci fredonînd prin sala de cristal Și faci un semn suitei ca să vină Să-ți poarte trena-n sălile de bal. D. BOTEZ, P. O. 99. Se gătise într-adevăr ca o mireasă. Rochie albă cu trenă, voal, beteală. ARDELEANU, D. 160. ◊ Fig. Și pornești departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe colini. TOPÎRCEANU, B. 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atîrnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRENĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRENĂ ~e f. 1) Partea alungită de la spate a unei rochii (care se târăște); coadă. ◊ A duce ~a cuiva a urma insistent și servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<fr. traîne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trenă f. coadă lungă de rochie (= fr. traîne).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*trénă f., pl. e (fr. traîne, d. traîner, a tîrîi). Coadă de rochie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (Înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRENA, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se prelungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tren sn [At: NEGRUZZI, S. I, 331 / V: (pop) trin / Pl: ~uri / E: fr train] 1 Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă Si: (îrg) car-de-foc, ghezăș, țug, (reg) mașină. 2 (Iuz; îs) ~-fulger Tren (1) care merge cu viteză foarte mare. 3 (Îs) ~ de marfă (sau de mărfuri) Tren (1) format din vagoane destinate transportului de mărfuri Si: mărfar. 4 (Îs) ~ petrolier Tren (1) special amenajat pentru a transporta petrol. 5 (Îs) ~ subteran Metrou. 6 (Fam; îe) A scăpa (sau a pierde) ~ul A pierde o ocazie favorabilă, un prilej, o șansă. 7 (Reg; sîcs de-a ~ul) Joc de copii în care se imită mersul și zgomotul trenului (1). 8 Convoi de vehicule cu tracțiune animală sau mecanică, formând o unitate de transport. 9 (Înv, îs) ~ regimentar Convoi de căruțe sau de camioane care transporta pe front proviziile unui regiment. 10 (Înv; îs) ~ de luptă Convoi de vehicule care aproviziona cu muniții trupele din linia de luptă. 11 (Înv; îs) ~ de artilerie Trupe speciale însărcinate cu conducerea echipajelor de artilerie. 12 Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. 13 (Îs) ~ fix Ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. 14 (Îs) ~ de laminare Dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. 15 (Îs) ~ de aterizare Ansamblu de piese (bare de susținere, roți amortizoare și frâne) care asigură deplasarea (rularea) pe sol a unui avion. 16 (Îs) ~ de amerizare (sau de amerizaj) Ansamblul organelor care asigură deplasarea pe apă a unui hidroavion la decolare sau amerizare. 17-18 (Îs) ~ anterior sau ~ posterior Partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal (de tracțiune). 19 (Îs) ~ de roți Sistem de roți dințate montate pe același arbore. 20 (Rar; cdp fr train de vie) Totalitatea elementelor de confort ale unei persoane sau ale unei familii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trena vi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: fr traîner] (Liv) 1 (D. acțiuni) A se desfășura cu încetineală Si: a se lungi. 2 (Rar; d. lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trin sn vz tren
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (Înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TRENA, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă cu aburi, cu motor diesel sau cu forță electrică. Trenul... a trecut prin fața gării, și, cîștigînd din ce în ce viteză, s-a înfundat în întuneric, legănînd numai în urmă un ochi roșu. GALAN, Z. R. 113. Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți de pasageri și trenuri lungi de marfă cu mers greoi. STANCU, D. 240. Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. ◊ Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta răniți sau bolnavi. Tren subteran = metro. În adîncimea Moscovei, enorme cantități de pămînt sînt dislocate pentru a mări spațiul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA, M. S. 21. Mersul trenurilor v. mers. ◊ Expr. A scăpa trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule, formînd o unitate de transport, antrenate de unul sau de mai multe vehicule motoare, prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ Tren regimentar v. regimentar. (Învechit) Tren de luptă = convoi de vehicule care alimentează cu muniții trupele din linia de luptă. Jimborean... se trezi din gînduri abia cînd treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de luptă. CAMILAR, N. I 154. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte prin care trece un material în serie, în cursul efectuării unui proces tehnologic. ◊ Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pămînt (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat). 4. (Med. vet.; în expr.) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Variante: (popular) trin (MIRONESCU, S. A. 38) s. n., (2, rar, franțuzism) trenă (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 152) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENA, trenez, vb. I. Intranz. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat sau lăsat din neglijență. Cu șezlongurile desfăcute, cu șalul Corinei trenînd pe unul din ele, terasa pensiunii are într-adevăr ceva de covertă pustie, noaptea. SEBASTIAN, T. 138. ♦ (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a tărăgăna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIN s. n. v. tren.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac servind la descrețirea și paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENA vb. I. intr. 1. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a lîncezi, a tărăgăna. [< fr. traîner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac la descrețirea și paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRENA vb. intr. 1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. (< fr. traîner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tren-avion s. n. ◊ „Inginerul englez M.B. a elaborat proiectul unui tren-avion. Un tren monorai (care face legătura între oraș și aeroport) intră direct în fuselajul avionului special amenajat.” Mag. 15 X 66 p. 3 //din tren + avion//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tren-cisternă s. n. Tren alcătuit din vagoane care transportă, în recipiente special amenajate, anumite lichide ◊ „Întâlnirea cu trenul-cisternă incendiat.” Cont. 1 X 61 p. 2 (din tren + cisternă)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tren-cursă s. n. ◊ „În stație a intrat apoi trenul-cursă de persoane 4371.” Sc. 26 III 71 p. 2. ◊ „12 persoane și-au pierdut viața și alte 100 au fost rănite la Rio de Janeiro, când un tren-cursă [...] a deraiat de pe linie.” R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) cursă)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tren-macara s. n. Tren care are în compunere un vagon prevăzut cu macara ◊ „Punând în mișcare un tren-macara ei nu au fixat cum trebuie brațul de calare al acestuia.” Sc. 1 II 72 p. 2. ◊ „Alertă în grupul de muncitori ceferiști călătorind către casă în vagoanele unui tren-macara.” R.l. 9 XII 76 p. 3 (din tren + macara)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trenă de viață sint. s. Mod, fel de a trăi, standard de viață ◊ „[...] locuind în palat și ducând o trenă de viață pe care puțini o puteau concura.” R.lit. 2127 VII 93 p. 14 (din fr. train de vie)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TREN ~uri n. 1) Vehicul constând dintr-un șir de vagoane de cale ferată trase de o locomotivă. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfă mărfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor și răniților. ~ subteran metrou. A scăpa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabilă; a rata. 2) Șir de vehicule formând o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de luptă convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții liniile de luptă. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizează împreună o anumită operație. ◊ ~ de laminare dispozitiv al mașinii de filat cu ajutorul căruia sunt descrețite și așezate paralel fibrele. ~ de roți sistem de roți dințate care se află pe același arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A TRENA ~ez intranz. livr. 1) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se tărăgăna. 2) rar (despre lucruri) A zăcea uitat sau lăsat din neglijență. ~ pe pământ. /<fr. traîner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tren n. 1. șir de vagoane trase de o locomotivă: tren de mărfuri; 2. corp de trupe însărcinat cu transportul bagajelor: tren de echipaje; 3. toate cele trebuincioase pentru serviciul tunurilor: tren de artilerie; 4. numele unui joc de copii (= fr. train).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tren n., pl. urĭ (fr. train, d. trainer, a tîrîi. V. antrenez). Șir de vagoane trase de locomotivă: tren rapid saŭ accelerat, tren de plăcere. Drum de fer, cale ferată: a pleca cu trenu, pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate ca făcînd parte din cavalerie și comandate de ofițerĭ provenițĭ din cavalerie) însărcinate cu transportu bagajelor (maĭ ales cu subsistența) uneĭ armate: armata românească are cîte un divizion de tren de fiecare corp de armată. Șir de căruțe de bagaje ale unuĭ regiment (trenu regimentar) saŭ de munițiunĭ de artilerie (tren de artilerie).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trenă s. f., g.-d. art. trenei; pl. trene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trenă s. f., g.-d. art. trenei; pl. trene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trenă s. f., g.-d. art. trenei; pl. trene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tren s. n., pl. trenuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trena (a ~) vb., ind. prez. 3 trenează, imperf. 3 pl. trenau; conj. prez. 3 să treneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tren s. n., pl. trenuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trena (a ~) vb., ind. prez. 3 trenează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tren s. n., pl. trenuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trena vb., ind. prez. 1 sg. trenez, 3 sg. și pl. trenează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRENĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRENĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREN s. v. locomotivă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TREN SUBTERAN s. v. metrou.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRENA vb. 1. a întârzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lâncezi, a stagna. (Afacerile ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TREN s. locomotivă, mașină, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tren subteran s. v. METROU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRENA vb. 1. a întîrzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lîncezi, a stagna. (Afacerile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s. f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TREN. Subst. Tren, trenuț (dim.), trenuleț, țug (reg.), trăsură cu aburi (înv.), car de foc (înv. și pop.). Tren personal, personal; tren accelerat, accelerat; tren rapid, rapid; simplon; tren expres, expres; motor; automotor, autorapid, aerodinam; cursă. Tren de marfă, mărfar. Trenuț, drezină, autodrezină, decovil, mocăniță (glumeț). Tren subteran, metrou, metropolitan (rar). Locomotivă, locotractor; locomotivă cu aburi; locomotivă electrică, diesel. Vagon; vagon de dormit, vagon restaurant; vagon de poștă, vagon de bagaje, patvagon; vagon de marfă; vagonet; tender. Feroviar, ceferist; impiegat; acar. Șef de tren, mecanic de locomotivă, mașinist; fochist; controlor (de bilete). Stație, gară, haltă. Peron. Șef de stație (de gară). Cale ferată, linie-ferată, drum-de-fier. Vb. A lua trenul, a pleca cu trenul, a călători cu trenul. A pleca din stație. A se opri în stație. V. călătorie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREN ansamblu de organe și agregate cu ajutorul căreia o aeronavă decolează și revine pe o suprafață identică celei de care s-a desprins. Trenul de aterizare asigură rularea pe sol cu ajutorul unor roți precum și staționarea la locul de parcare a aeronavei, putând fi montat sub fuzelaj sau sub aripi, în majoritatea cazurilor fiind escamotabil în interiorul fuzelajului sau a aripilor pentru a nu opune o rezistență suplimentară la înaintare. Trenul de aterizare triciclu (la dare bechia a fost înlocuită cu o roată cu jambă puternică, montată în botul avionului) conferă echipajului o mai bună vizibilitate de la începutul rulajului la decolare, avionul intră mai repede în viteză, la aterizare frânele pot fi acționate mult mai energic, fără a apărea pericolul capotării. Trenul de rulare este componentă a trenului de decolare-aterizare, în principal fiind alcătuit din roți. Trenul de amerizare este destinat hidroavioanelor, fiind constituit din cocă sau flotoare (v.).
TRENĂ DE CONDENSARE dâră îngustă alcătuită din picături de apă, care apare în urma avioanelor datorită vârtejurilor care prin destindere adiabatică răcesc aerul sau datorită nucleelor de condensare pulverizate intenționat.
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
Pulică Frânaru’ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulică (1). 2. persoană situată pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ neînsemnat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tren, trenuri s. n. (intl.) razie a poliției.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vine trenul! expr. (intl.) vine razia!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
trenă, trenesubstantiv feminin
- 1. Partea din spate, prelungită, a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. DEX '09 DLRLC DN
- Treci fredonînd prin sala de cristal Și faci un semn suitei ca să vină Să-ți poarte trena-n sălile de bal. D. BOTEZ, P. O. 99. DLRLC
- Se gătise într-adevăr ca o mireasă. Rochie albă cu trenă, voal, beteală. ARDELEANU, D. 160. DLRLC
- Și pornești departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe colini. TOPÎRCEANU, B. 6. DLRLC
- 1.1. Trenă de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. MDN '00
- A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: urmări
-
- 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. Trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. DN
- A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- traîne DEX '09 DEX '98 DN
tren, trenurisubstantiv neutru
- 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Trenul... a trecut prin fața gării, și, cîștigînd din ce în ce viteză, s-a înfundat în întuneric, legănînd numai în urmă un ochi roșu. GALAN, Z. R. 113. DLRLC
- Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți de pasageri și trenuri lungi de marfă cu mers greoi. STANCU, D. 240. DLRLC
- Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. DLRLC
- 1.1. Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta răniți sau bolnavi. DLRLC NODEX
- 1.2. Tren de marfă = marfar. NODEXsinonime: marfar
- 1.3. Tren subteran = metrou. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: metrou
- În adîncimea Moscovei, enorme cantități de pămînt sînt dislocate pentru a mări spațiul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA, M. S. 21. DLRLC
-
-
- A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
- 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. DEX '09 DLRLC NODEX
-
- 2.2. Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Jimborean... se trezi din gînduri abia cînd treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de luptă. CAMILAR, N. I 154. DLRLC
-
- comentariu Pentru acest sens se indică și varianta trenă. DLRLC
-
- 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3.1. Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. DEX '09 DN
- 3.2. Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. DEX '09 DLRLC DN
- 3.3. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. DEX '09 DLRLC NODEX
- 3.4. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat). DEX '09 DLRLC DN
- 3.5. Tren de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate. MDN '00
-
- Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- train DEX '09 DEX '98 DN
trenaverb
- 2. (Despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: zăcea
- Cu șezlongurile desfăcute, cu șalul Corinei trenînd pe unul din ele, terasa pensiunii are într-adevăr ceva de covertă pustie, noaptea. SEBASTIAN, T. 138. DLRLC
-
etimologie:
- traîner DEX '09 DEX '98 DN