TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A TREIERÁ tréier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TREIERÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

treierá (-r, -át), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

treierá vb., ind. prez. 1 sg. tréier, 3 sg. și pl. tréieră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink