O definiție pentru trefologhiu
Enciclopedice
trefologhiu, trefologhii s. n. (Înv.) Carte bisericească de cult, reprezentând un extras din minei, numit și mineiul mic; antologhion. – Din gr. trefologhion.
Intrare: trefologhiu
trefologhiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)