opțiuni
  • info
3 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

TREFILAT s. n. Tefilare. – V. trefila.

trefilat1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: trefila] Trefilare.

trefilat2 a [At: LEG. EC. PL. 431 / Pl: ~ați, ~e / E: trefila] (D. materiale metalice) Care a fost supus unei operații de trefilare.

TREFILAT s. n. Trefilare. – V. trefila. corectat(ă)

TREFILAT s. n. Trefilare.

TREFILAT s.n. Trefilare. [< trefila].

TREFILAT s. n. trefilare. (< trefila)

TREFILA, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. trefiler.

trefila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr tréfiler] A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține sârmă.

TREFILA, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.

TREFILA, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sîrmă.

TREFILA vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sîrmă. [< fr. tréfiler].

TREFILA vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)

A TREFILA ~ez tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler

Ortografice DOOM

trefilat s. n.

trefilat s. n.

trefilat s. n.

trefila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trefilez, 3 trefilează; conj. prez. 1 sg. să trefilez, 3 să trefileze

trefila (a ~) vb., ind. prez. 3 trefilează

trefila vb., ind. prez. 1 sg. trefilez, 3 sg. și pl. trefilează

Sinonime

TREFILAT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ul sârmei.)

TREFILAT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ sîrmei.)

Intrare: trefilat (adj.)
trefilat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trefilat
  • trefilatul
  • trefilatu‑
  • trefilată
  • trefilata
plural
  • trefilați
  • trefilații
  • trefilate
  • trefilatele
genitiv-dativ singular
  • trefilat
  • trefilatului
  • trefilate
  • trefilatei
plural
  • trefilați
  • trefilaților
  • trefilate
  • trefilatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: trefilat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trefilat
  • trefilatul
  • trefilatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • trefilat
  • trefilatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: trefila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trefila
  • trefilare
  • trefilat
  • trefilatu‑
  • trefilând
  • trefilându‑
 singular plural
  • trefilează
  • trefilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trefilez
 (să)
  • trefilez
  • trefilam
  • trefilai
  • trefilasem
a II-a (tu)
  • trefilezi
 (să)
  • trefilezi
  • trefilai
  • trefilași
  • trefilaseși
a III-a (el, ea)
  • trefilează
 (să)
  • trefileze
  • trefila
  • trefilă
  • trefilase
plural I (noi)
  • trefilăm
 (să)
  • trefilăm
  • trefilam
  • trefilarăm
  • trefilaserăm
  • trefilasem
a II-a (voi)
  • trefilați
 (să)
  • trefilați
  • trefilați
  • trefilarăți
  • trefilaserăți
  • trefilaseți
a III-a (ei, ele)
  • trefilează
 (să)
  • trefileze
  • trefilau
  • trefilară
  • trefilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trefilatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi trefila DEX '09 DEX '98

trefila, trefilezverb

  • 1. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.