TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ (Și în sintagma examen de treaptă) Examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREÁPTĂ trépte f. 1) Fiecare dintre suprafețele plane înguste, pe care se sprijină piciorul la urcarea sau la coborârea pe o scară. 2) fig. Loc în ierarhia unor funcții sau în sistemul de organizare a societății. 3) fig. Etapă în dezvoltarea unui proces. 4) fig. Categorie sau clasă socială. [G.-D. treptei] /<lat. traiecta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREÁPTĂ s. 1. (CONSTR.) (înv. și reg.) spiță, (înv.) stepenă. (~ a unei scări de piatră.) 2. v. fuscel. 3. scară. (A pus piciorul pe ~ tramvaiului.) 4. categorie, clasă. (~ de salarizare.) 5. v. nivel. 6. v. demnitate. 7. v. rang. 8. v. ierarhie. 9. v. pătură. 10. v. condiție.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREÁPTĂ s. v. etapă, fază, moment, punct, stadiu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
treáptă (-épte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
treáptă s. f., g.-d. art. tréptei; pl. trépte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
treáptă s.f. ♦ 1. (înv.) Până în dec. 1989, partea I (cl. IXX) și partea a II-a (cl. XIXII) a liceului ◊ „În acest an în sesiunea iulie, concursul de admitere în clasa a XI-a (pentru treapta a II-a) de liceu se desfășoară după următorul program [...]” R.l. 8 VIII 77 p. 5. ◊ „Întreprinderea de autoturisme Pitești-Colibași încadrează absolvenți treapta I și a II-a de liceu profil mecanic și electromecanic în vederea calificării prin stagiu de practicant în următoarele meserii [...]” Sec. c. 10 VIII 79 p. 4. ♦ 2. (lb. colocv.) Până în dec. 1989, examen susținut de elevi pentru a intra în clasa a XI-a de liceu ◊ „Marius și-a luat strălucit treapta în iulie.” (din lat. trajecta; DEX – alte sensuri, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
treaptă, unul dintre sunetele ce intră în componența unei scări* modale sau tonale. Notarea t. se face fie cu cifre arabe (și atunci este nominalizat sunetul melodic al t.) sau cu cifre romane (și atunci este indicat acordul* care se creează pe t. respectivă – v. cifraj). Numerotarea t. se face de la finala* modului (sau de la tonică*) în sus; în analizele etnomuzicologice*, t. de deasupra finalei* se notează cu cifre arabe, iar cele de dedesubtul ei cu cifre romane. În raport cu sistemul modal sau tonal în care se află, t. au de regulă o funcție* melodică și armonică precisă, ele grupându-se de obicei în t. principale și secundare.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink