TRAUMATOLOGIE, traumatologii, s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și tratamentul traumatismelor; spec. ramură a chirurgiei care se ocupă cu înlăturarea pe cale chirurgicală a traumatismelor. – Din fr. traumatologie.

traumatologie sf [At: A. POP, CHIRURG. 3 / P: tra-u~ / E: fr traumatologie] 1 Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și cu tratamentul traumatismelor (1). 2 (Spc) Ramură a chirurgiei care se ocupă cu înlăturarea, pe cale chirurgicală, a traumatismelor (1).

TRAUMATOLOGIE, traumatologii, s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și tratamentul traumatismelor; spec. ramură a chirurgiei care se ocupă cu înlăturarea pe cale chirurgicală, a traumatismelor. – Din fr. traumatologie.

TRAUMATOLOGIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea și tratamentul traumelor; (spec.) ramură a chirurgiei avînd ca obiect înlăturarea, pe cale chirurgicală, a traumatismelor. [Gen. -iei. / < fr. traumatologie, cf. gr. trauma – rană, logos – studiu].

TRAUMATOLOGIE s. f. ramură a chirurgiei având ca obiect tratamentul traumatismelor. (< fr. traumatologie)

TRAUMATOLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și cu tratamentul traumelor fizice. /<fr. traumatologie

traumatologie (desp. trau-) s. f., art. traumatologia, g.-d. art. traumatologiei; pl. traumatologii, art. traumatologiile (desp. -gi-i-)

traumatologie (trau-) s. f., art. traumatologia, g.-d. art. traumatologiei; pl. traumatologii, art. traumatologiile

traumatologie s. f. (sil. trau-), art. traumatologia, g.-d. art. traumatologiei; pl. traumatologii, art. traumatologiile

TRAUMATO- „rană, traumă, leziune”. ◊ gr. trauma, atos „rană, rănire” > fr. traumato-, germ. id., engl. id. > rom. traumato-. □ ~dineză (v. -dineză), s. f., mișcare de circulație a citoplasmei provocată de rănire; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul și cu tratamentul traumatismelor; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare a organelor vegetale ca răspuns la acțiunea unor stimuli traumatici; ~pnee (v. -pnee), s. f., 1. Intrare și ieșire a aerului printr-o plagă toracică, la fiecare inspirație și expirație. 2. Modificare posttraumatică a ritmului respirator; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare a citoplasmei și a nucleului în direcția rănirii.