TRAUMATIZÁT, -Ă, traumatizați, -te, adj. 1. Care a suferit un traumatism fizic sau psihic. 2. Care nu mai reacționează, insensibil la orice excitant în urma unei traume psihice suferite. – V. traumatiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

traumatizát adj. m. (sil. trau-), pl. traumatizáți; f. sg. traumatizátă, pl. traumatizáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRAUMATIZÁ, traumatizez, vb. I. Tranz. 1. A provoca un traumatism (1). 2. A zgudui profund din punct de vedere moral; a provoca o traumă (2), un șoc. – Din fr. traumatiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRAUMATIZÁ ~éz tranz. 1) A vătăma printr-o traumă fizică; a răni; a leza. 2) fig. A supune unei traume psihice; a face să îndure o durere psihică. /<fr. traumatiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRAUMATIZÁ vb. I. tr. A provoca traumatisme, o traumă. [Pron. trau-. / < fr. traumatiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRAUMATIZÁ vb. tr. a provoca traumatisme. (< fr. traumatiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

traumatizá vb. (sil. trau-), ind. prez. 1 sg. traumatizéz, 3 sg. și pl. traumatizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink