TRAULER, traulere, s. n. Navă maritimă de pescuit, echipată cu traule, folosită și pentru dragarea epavelor. – Din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler.

trauler sn [At: LTR² / P: tra-u~ / Pl: ~e / E: eg trawler, ger Trawler, rs траулер] Navă maritimă echipată cu traule, destinată pescuitului pe mare (la diferite adâncimi), folosită și pentru dragarea epavelor.

TRAULER, traulere, s. n. Navă de pescuit prevăzută cu traule și destinată pescuitului pe mare, la diferite adâncimi, sau folosită pentru dragarea epavelor. – Din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler.

TRAULER s.n. Navă de pescuit, dotată cu instalații pentru manevrarea traulelor prin unul din borduri sau prin pupă, folosită și pentru dragarea epavelor. [< engl. trawler].

TRAULER s. n. navă maritimă de pescuit, echipată cu traule. (< engl. trawler)

trauler s. n. 1970 (nav.) Navă de pescuit dotată cu năvoade în formă de sac (traule) pe care le trage după ea v. navă-bază, navă-uzină (din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler; OSRI; D.Tr., LTR; DEX, DN3)

TRAULER ~e n. Navă maritimă de pescuit în larg, înzestrată cu traule, cu instalații de prelucrare primară și de refrigerare a peștelui. [Sil. trau-] /<engl. trawler

trauler-uzină s. n. Trauler pe care este amenajată și o uzină de prelucrare a peștelui ◊ „La șantierele navale din Gdansk se află în construcție un nou trauler-uzină, care depășește prin proporții tot ceea ce s-a construit până acum în Polonia în acest domeniu.” Sc. 16 V 78 p. 5 (din trauler + uzină)

trauler (navă) (desp. trau-) s. n., pl. traulere

trauler (navă) (trau-) s. n., pl. traulere

trauler s. n. (sil. trau-), pl. traulere