TRANSIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Atitudine transigentă. – După fr. transigéance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSIGÉNȚĂ ~e f. rar Caracter transigent. /<fr. transigéance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSIGÉNȚĂ s.f. Dispoziția de a transige, de a ceda; împăciuire, cedare. [< fr. transigeance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine transigentă. (după fr. transigeance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

transigénță s. f., g.-d. art. transigénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink