TRANSÍGE vb. III. intr. (Rar) A aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. [P.i. transíg. / < fr. transiger, it., lat. transigere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSÍGE vb. intr. a aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. ◊ (jur.) a pune capăt unui proces. (< fr. transiger, lat. transigere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

transíge vb., ind. prez. 1 sg. transig, 3 sg. transíge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink