TRANSGRESÁRE, transgresări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a transgresa – V. transgresa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

transgresáre s. f., pl. transgresări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSGRESÁ, transgresez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să treacă dincolo de o limită; a încălca o lege, un regulament etc. – Din fr. transgresser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRANSGRESÁ ~éz tranz. livr. (ordine, obligații, legi etc.) A trece cu vederea în mod expres; a nu respecta. /<fr. transgresser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSGRESÁ vb. I. tr. (Liv.) A trece dincolo de o limită, a cotropi. [< fr. transgresser, cf. lat. transgredior – a trece dincolo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSGRESÁ vb. tr. a invada, a face să treacă dincolo de o limită; a viola o lege, un regulament. (< fr. transgresser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

transgresá vb., ind. prez. 1 sg. transgreséz, 3 sg. și pl. transgreseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink