trambalare sf [At: DM / Pl: ~lări / E: trambala] (Fam) Deplasare de colo până colo (fără rost).

TRAMBALARE s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. [< trambala].

trambala vtr [At: C. PETRESCU, O. P. I, 227 / Pzi: ~lez / E: fr trimbaler] (Fam) 1-2 A (se) deplasa de colo până colo (fără rost).

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.

TRAMBALA vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].

TRAMBALA vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)

*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.

trambalare (fam.) s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambalare (fam.) s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambalare s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. trambalez, 3 trambalează; conj. prez. 1 sg. să trambalez, 3 să trambaleze

trambala (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambalează

trambala vb., ind. prez. 1 sg. trambalez, 3 sg. și pl. trambalează

trambala (-lez, -at), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.

trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile

TRAMBALARE s. v. deplasare, mutare, strămutare.

TRAMBALA vb. v. deplasa, muta, strămuta.

trambalá, trambalez, v.t.r. (fam.) A (se) muta dintr-un loc în altul: „Atâta am trambalat lucrurile aistea, de m-am hrănit” (Hovrea, 2016: 64). – După fr. trimbaler (Scriban, DER, DEX).