TRAHEOPATIE s. f. afecțiune a traheii. (< fr. trachéopathie)

TRAHEO- „trahee, traheal; aspru, rugos”. ◊ gr. trakheia „trahee” > fr. trachéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. traheo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă situată la gît; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante superioare care posedă un țesut conducător bine dezvoltat, cuprinzînd pteridofitele, gimnospermele și angiospermele; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere a cartilajului traheal; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a traheii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a traheii în caz de strîmtare patologică; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a traheii; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se examinează traheea; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen radiologic al traheii; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a traheii; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în traheotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a traheii.