8 definiții pentru traductor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRADUCTOR, traductoare, s. n. Dispozitiv, sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură, specifice altui sistem, utilizat în tehnică, electricitate și telecomunicații; spec. aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice corespunzătoare. – Din fr. traducteur.

TRADUCTOR, traductoare, s. n. Dispozitiv, sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură, specifice altui sistem, utilizat în tehnică, electricitate și telecomunicații; spec. aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice corespunzătoare. – Din fr. traducteur.

traductor sn [At: LTR2 432 / Pl: ~oare / E: fr traducteur] 1 Dispozitiv care efectuează operația de traducere (8) într-un sistem tehnic2 de reglaj automat, de telecomunicație, de măsurare pe cale electrică a mărimilor neelectrice. 2 (Spc) Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce (2) combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice corespunzătoare.

TRADUCTOR, traductoare, s. n. Aparat folosit la telegraf pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite, în caracterele tipografice corespunzătoare.

TRADUCTOR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pe care este construit să o măsoare. 2. Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite în caracterele tipografice corespunzătoare. [Cf. fr. traducteur].

TRADUCTOR s. n. 1. dispozitiv al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pentru a putea fi măsurată cu o altă mărime. 2. organ al unui aparat telegrafic sau al unui receptor Morse care traduce impulsurile electrice primite în semnale sonore sau vizuale. 3. (cib.) dispozitiv la care alfabetul de ieșire e diferit de cel de intrare. (< fr. traducteur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

traductor (dispozitiv) s. n., pl. traductoare

traductor (dispozitiv) s. n., pl. traductoare

Intrare: traductor
traductor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traductor
  • traductorul
  • traductoru‑
plural
  • traductoare
  • traductoarele
genitiv-dativ singular
  • traductor
  • traductorului
plural
  • traductoare
  • traductoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

traductor, traductoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv, sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură, specifice altui sistem, utilizat în tehnică, electricitate și telecomunicații. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice corespunzătoare. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. cibernetică Dispozitiv la care alfabetul de ieșire e diferit de cel de intrare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.