TRĂINICÍE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TRĂINICÍE f. Caracter trainic; durabilitate; rezistență. [G.-D. trăiniciei] /trainic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRĂINICÍE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trăinicíe s. f., art. trăinicía, g.-d. trăinicíi, art. trăinicíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink