trântitură¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 74^r/16 / Pl: ~ri / E: trânti¹ + -tură] 1 Izbitură puternică Si: lovitură, (pfm) trântă (4), (reg) trântai. 2 (Înv; fig) Stare de neliniște Si: frământare, zbucium. 3 (Reg) Trântă (1).

trântitură² sf [At: LB / Pl: ~ri / E: trânti² + -tură] (Reg) 1 Umflătură cu puroi în talpa piciorului sau la călcâi, produsă prin înțepare cu spini. 2 Bășică la degetele picioarelor. 3 Bătătură în talpa piciorului. 4 Boală de piele, pe tălpi sau între degete, care se manifestă prin mâncărime Si: (reg) păducel.

trântitură f. bubă la talpă ori la călcâiul piciorului (când se calcă desculț în locul unde s’a trântit sau lovit un cal).

TRÎNTITURĂ, trîntituri s. f. Trîntă, trînteală. Săbărel cu cotituri, Mult e bun de trîntituri. TEODORESCU, P. P. 305.

trîntitúră f., pl. ĭ. Rezultatu trîntiriĭ: s’a stricat lada de atîtea trîntiturĭ. Modu de a trînti: n’am maĭ văzut așa trîntitură.

trântitură s. f., g.-d. art. trântiturii; pl. trântituri

trântitură s. f., g.-d. art. trântiturii; pl. trântituri

trântitură s. f., g.-d. art. trântiturii; pl. trântituri

TRÂNTITURĂ s. v. izbitură.

TRÂNTITURĂ s. v. bătătură, clavus, păducel.

TRÎNTITURĂ s. izbitură, lovitură. (O ~ de ușă.)

trîntitură s. v. BĂTĂTURĂ. PĂDUCEL.