TOVÁRĂȘĂ s. asociată, părtașă, (înv. și reg.) soață. (~ într-o afacere.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
továrășă s. f., g.-d. art. tovarășei, voc. továrășă, pl. továrășe; abr. tov.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOVÁRĂȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viața dusă în comun, privite în raport una față de alta. ~ de drum. ◊ ~ de suferință persoană care a pătimit cu cineva împreună. ~(ă) de viață soț (soție). 2) Persoană asociată cu alta într-o acțiune sau într-o activitate; companion. /<ucr. tovaryš, rus. tovarišț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOVÁRĂȘ s. 1. (pop.) fârtat, soț, (reg.) ortac, (înv.) soție. (~ de muncă.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. însoțitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
továrăș (-și), s. m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
továrăș s. m., voc. továrășe; pl. továrăși; abr. tov.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tovarăș, tovarăși s. m. (deț.) 1. prieten cu care își împarte un deținut pachetul primit de acasă. 2. protejat al unui deținut. 3. complice.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tovarășu’ gradu expr. (mil. – în anii regimului comunist) ofițer.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink