dexonline

info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

tovări v vz tovărî

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

tovărî [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: srb tovariti] 1-2 vtr (Ban) A (se) încărca. 3 vr (Reg) A se îngrășa. 4 vr (Reg) A se năpusti asupra...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se năpusti, a tăbărî; a ataca. S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94.

TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Sinonime

TOVĂRA vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

tovărî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Arhaisme și regionalisme

TOVĂRÎ vb. (Ban.) A încărca, a împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. Etimologie: scr. tovariti.

tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: tovăra

tovăra verb grupa I conjugarea I

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tovăra	tovărare	tovărat tovăratu‑	tovărând tovărându‑	singular	plural
		(a) tovăra	tovărare	tovărat tovăratu‑	tovărând tovărându‑	tovără	tovărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tovăr	(să) tovăr	tovăram	tovărai	tovărasem
	a II-a (tu)	tovări	(să) tovări	tovărai	tovărași	tovăraseși
	a III-a (el, ea)	tovără	(să) tovăre	tovăra	tovără	tovărase
plural	I (noi)	tovărăm	(să) tovărăm	tovăram	tovărarăm	tovăraserăm tovărasem
	a II-a (voi)	tovărați	(să) tovărați	tovărați	tovărarăți	tovăraserăți tovăraseți
	a III-a (ei, ele)	tovără	(să) tovăre	tovărau	tovărară	tovăraseră

Intrare: tovărî

tovărî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a reflexiv

verb (V410) Surse flexiune: DLRM		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tovărî	tovărâre	tovărât tovărâtu‑	tovărând tovărându‑	singular	plural
		(a) tovărî	tovărâre	tovărât tovărâtu‑	tovărând tovărându‑	tovărăște tovăraște	tovărâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tovărăsc	(să) tovărăsc	tovăram	tovărâi	tovărâsem
	a II-a (tu)	tovărăști	(să) tovărăști	tovărai	tovărâși	tovărâseși
	a III-a (el, ea)	tovărăște tovăraște	(să) tovărască	tovăra	tovărî	tovărâse
plural	I (noi)	tovărâm	(să) tovărâm	tovăram	tovărârăm	tovărâserăm tovărâsem
	a II-a (voi)	tovărâți	(să) tovărâți	tovărați	tovărârăți	tovărâserăți tovărâseți
	a III-a (ei, ele)	tovărăsc	(să) tovărască	tovărau	tovărâră	tovărâseră

tovări

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

tovărî, tovărăscverb

1. învechit A se năpusti. DLRLC

sinonime: ataca năpusti tăbărî
- format_quote S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94. DLRLC

etimologie:

limba bulgară tovarja DLRM
limba sârbă, croată tovariti DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.