TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink