TOTÍME, totimi, s. f. (Înv.) Tot; totalitate. – Din tot + suf. -ime.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

totíme s.f. (înv.) totalitate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink