TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTÉM ~uri n. (în societatea primitivă) 1) Simbol mitic reprezentat printr-un animal, printr-o plantă sau printr-un obiect, considerat, de unele triburi, ca strămoș protector, fiind venerat. 2) Imagine sculpturală a unui asemenea simbol. /<fr. totem
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTÉM s.n. 1. Animal, plantă sau obiect considerat la unele populații primitive ca obiect de cult și socotit uneori ca strămoșul populației respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural a unui totem (1). [Pl. -muri, (s.m.) -mi. / < fr. totem < cuv. indian].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTÉM s. n. /s. m. 1. animal, plantă, obiect considerat la unele populații primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (1). (< fr. totem)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

totém s.n. / s.m., pl. totémuri / totémi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink