TOTALIZATÓR, totalizatoare, s. n. Aparat care totalizează mecanic. – Din fr. totalisateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALIZATÓR ~oáre n. Aparat pentru totalizarea mecanică a unei serii de numere. /<fr. totalisateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă totalul rezultatelor parțiale ale mai multor operații. // s.n. Aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. [Cf. fr. totalisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care totalizează; totalizant. II. s. n. 1. aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. 2. element principal al mașinii de calculat prin care se asigură înregistrarea, însumarea sau scăderea cifrelor introduse. (< fr. totalisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

totalizatór (aparat) s. n., pl. totalizatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink