TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter total. 2) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; ansamblu. [G.-D. totalității] /<fr. totalité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALITÁTE s.f. Cantitate totală. ♦ Total, întreg, ansamblu. [Cf. fr. totalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALITÁTE s. f. cantitate totală. ♦ tot, întreg, ansamblu. (< fr. totalité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOTALITÁTE s. 1. total. (~ vitelor vândute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~a bunurilor sale.) 5. v. unanimitate. (A obținut ~ voturilor.) 6. v. ansamblu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

totalitáte s. f., g.-d. art. totalității; pl. totalități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink